Amânarea – piedica pe care ne-o punem singuri

Procrastinarea se identifică cu un act de tergiversare, cu amânarea nejustificată a îndeplinirii unor sarcini, în ciuda faptului că este conștientizată ca fiind o greșeala. Este o îmbinare specifică de emoţii, cogniţii şi acţiuni care ajung să creeze un cerc vicios.

 

Procrastinăm în legătură cu sarcini din domenii foarte diferite ale vieţii: când avem de învăţat, când avem de dat un telefon, când avem de făcut curăţenie, când pregătim un proiect etc. În mod general, factorii psihologici asociați procrastinării sunt:

– teama de eșec, care include și anxietatea de evaluare, îngrijorări cu privire la atingerea standardelor proprii, lipsa încrederii în propria persoană, stimă de sine scăzută; – aversiunea faţă de sarcină, relaționată cu neplăcerea sarcinii.

 

Persoanele care procrastinează prezintă, de regulă, anumite caracteristici, printre care s-ar putea enumera:

– anxietate (de performanţă )

– toleranţa scăzută la frustrare

– perfecţionismul

– tendinţa de evitarea a muncii

– răzvrătirea – faţă de impunerea din exterior a ceea ce trebuie făcut

– incapacitatea de a amâna obţinerea recompensei

– lipsa de organizare sau planificare a timpului sau organizarea şi planificarea defectuoasă

– depresie/ simptome depresive

 

Câteva dintre „motivele” pe care le invocăm atunci când amânăm realizarea unei sarcini, dar care nu justifică în mod real tergiversarea sunt:

„Lucrez mai târziu, când o să fiu în dispoziția necesară.”

„Nimănui nu-i pasă dacă fac sau nu acest lucru.”

” Am avut rezultate bune când mi-am realizat sarcina în ultimul moment, lucrez mai bine sub presiune.”

„Mai e timp suficient, pot să mai aştept puţin.”

„Voi începe de mâine.”

„Am altceva mai important de făcut.” (lucruri minore, de fapt )

„Voi face, numai să dau un telefon”, apoi „să-mi fac o cafea”, „să mănânc ceva”, „să trimit un mesaj” etc. „Acum nu mă simt foarte motivat/inspirat, las pentru când voi mă voi simţi mai motivat/inspirat şi va ieşi mai bine.”

„Nu e momentul potrivit.”

 

Ce poţi face pentru a întrerupe cercul vicios al procrastinării?

1. Stabilește-ți obiective clare și măsurabile.

2. Crează un plan de acțiune realist (Scopurile fără plan, adesea se transformă în procrastinare! ).

3. Fragmentează sarcinile în subsarcini.

4. Organizează-ți spațiul de lucru.

5. Folosește metoda „check-off” (tăierea de pe listă a activităților finalizate poate reprezenta o recompennsă ). Monitorizează-te – progresul te va motiva!

6. Folosește sistemul cu liste de activități: – rămase nerealizate (din trecut ), – de realizat în prezent și – de realizat în viitor.

7. Fă-ți listă cu activități pe care să nu le faci atunci când începi să lucrezi.

8. Folosește bilețelele sau alarme care să-ți reamintească ce ai de făcut.

9. Folosește planul „cinci minute” – fă 5 minute ceea ce ţi-ai propus; este posibil să te prindă şi să lucrezi mai mult.

10. Aplică strategiile: – „fă acel lucru exact atunci când îți trece prima oară prin minte”; „începe cu o sarcină mai dificilă/neplăcută”.

11. Setează-ți limite temporale (cât timp vei lucra ).

12. Oferă-ți recompense!

13. … şi, cel mai important, nu amâna să pui în practică punctele anterioare.

Acţiunea ucide procrastinarea, nu o amână!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *