Evident, răspunsul nu este alb sau negru. Multe dintre nevoi ni le îndeplinim singuri, dar multe ne sunt îndeplinite și de către ceilalți sau în interacțiune cu ceilalți. În funcție de stadiul de viață în care ne aflăm, respectiv de competențele pe care le-am dobândit, putem sau nu să conștientizăm și să ne exprimăm nevoile astfel încât acestea să ne fie îndeplinite. Se impune astfel o abordare diferită a satisfacerii nevoilor din copilărie, respectiv din perioada adultă.

O mare parte dintre nevoile copiilor sunt îndeplinite de către adulți, fiindcă ei nu au încă resursele necesare să o facă singuri. Atunci când copilul nu poate verbaliza nevoia concretă pe care o are, dar își manifestă disconfortul resimțit, sprijinul oferit de adult presupune anumiți pași:

• orientarea atenției înspre copil;
• sesizarea comportamentului neadecvat/ de avertizare;
• decodarea/emiterea ipotezelor despre cauza respectivului comportament;
• verificarea presupunerilor făcute și stabilirea celei corecte;
• îndeplinirea nevoilor copilului.

             Dacă acest algoritm va fi aplicat în mod consecvent și consistent de către adult, copilul îl va învăța și îl va aplica la rândul lui atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. Astfel, adultul îi oferă copilului un model bun de urmat, pe care copilul îl va integra și-l va folosi ulterior singur.

               Nevoile sunt nevoi, nu pot fi evaluate ca fiind bune sau rele, demne de luat în considerare sau nu, motiv pentru care un copil nu poate fi învățat să nu aibă nevoi, ci doar să nu și le exprime, acesta fiind un mecanism extrem de nesănătos. Nevoile există, indiferent dacă sunt exprimate sau inhibate și s-a demonstrat că nevoile din copilărie neadresate se pot asocia ulterior cu probleme de sănătate mentală. Mai mult,  literatura de specialitate ne arată că dezvoltarea sănătoasă a creierului este în strânsă legătură cu satisfacerea nevoii de fericire, iubire și bucurie a copilului. (Siegel, 2001).

Așadar, adulții responsabili de creșterea copiilor, ar trebui să încurajeze și să ofere modele bune de exprimare a nevoilor identificate și, evident, de satisfacere a acestora. Când nevoile nu sunt recunoscute sau sunt suprimate, ele pot constitui bazele unor comportamente negative, atât în copilărie, cât și în perioada adultă. Astfel de comportamente pot fi manifestări ale furiei (țipete, lovituri, replici jignitoare), comportamente distructive (distrugerea unor lucruri, violența orientată spre alte persoane) sau autodistructive (automutilarea, dezvoltarea unor adicții).

Este evident faptul că nimeni nu își dorește să adopte asemenea comportamente, prin urmare este necesar să punem un mai mare accent pe NEVOI, să nu ni le reprimăm, să nu ne învinovățim pentru că le avem, ci să le recunoaștem, să le acceptăm și să învățăm să le exprimăm într-un mod cât mai sănătos.

Dar, ca adulți, e bine să nu uităm că nu este responsabilitatea celorlați să ghicească sau să decodeze propriilor noastre nevoi. Chiar dacă ne acordă atenție și încearcă să-și dea seama de ce anume avem nevoie, e posibil ca uneori să reușească, iar alteori nu, iar acest lucru nu ar trebui să fie dezarmant pentru noi, ci pur și simplu să ne îndemne la comunicare, la a spune celuilalt ce anume se întâmplă înăuntrul nostru, ce anume ne dorim. E împlinitor și încurajator să știm că avem pe cineva alături (un partener, un părinte, un prieten etc.) care ne poate îndeplini anumite nevoi și uneori le poate intui, dar e bine să nu ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple implicit, ca și cum ar fi datoria lui și să învățăm să transmitem de ce anume avem nevoie.

În concluzie, ca și părinți, haideți să fim mai atenți la nevoile din spatele comportamentului copiilor noștri și la ceea ce simt, să îi încurajăm și să îi învățăm să le conștientizeze și să le exprime. Vom crește astfel viitori adulți conștienți de sine, care vor avea capacitatea de a recunoaște și a exprima în mod adecvat ceea ce-și doresc. Iar referitor la nevoile personale, haideți să fim mai atenți la ceea ce simțim, la ce anume ne dorim, la cum ne sunt nevoile acestea satisfăcute, de către cine anume și să încercăm să le exprimăm. Ne va ajuta în toate relațiile pe care le stabilim cu ceilalți: în relația de cuplu, în relațiile de la locul de muncă, în relațiile de prietenie etc.